Totuşi, cea de-a patra fiică a cneazului s-a căsătorit cu Nicolae de Gara în 1387. Cele mai estice sate menționate în documentele păstrate sunt Cuciulata, Dopca și Fântâna. Vornicul este cel mai înalt dregător al țării, fiind trecut întotdeauna în capul listei de boieri din hrisoave. Mircea a acordat privilegii păstorilor români din Ardeal pentru ca aceștia să poată să-și pască oile în munții din Țara Românească și să se folosească de pajiștile și bălțile din țară nestingheriți. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceasta înseamnă mai multă precizie, simplificare şi prezenţa mai multor elemente juridice faţă de corespondentele sârbe sau bulgare[97]. Această delegație reprezintă prima participare înregistrată în istorie a românilor la un congres internațional.[103]. După bătălia de la Rovine, convingându-se că poate lăsa cu încredere feudele ardelene și Banatul de Severin sub cârmuirea lui Mircea, Sigismund suspendă funcția de ban de Severin. În relaţiile externe, domnul reprezenta ţara faţă de suveranii străini. Pe ducați, această stemă este timbrată de un coif care are pe post de cimier acvila cruciată. De asemenea, la jumătatea secolului al XIX-lea încă se mai găsea acolo și mantaua voievodului, prefăcută într-o sfită preoțească. Moşnenii şi boierii erau datori să dea „darea calului” către domnie la moartea lor sau în alte situaţii (tranzacţiile cu pământuri etc.). D. P. Bogdan considera că „formularele hrisoavelor slavo-române în totalitatea și armonizarea lor sunt un produs propriu spiritului românesc al epocii, impregnat de mediul slav, elementele componente importate din mediul bizantin prin intermediul sud-slav și din mediul apusean prin intermediul sârb sau ungaro-latin, modelându-se după nevoile cancelariei muntene”. În ducatele transilvănene mai existau cetățile Făgăraș, Breaza, Sibiel și Amlaș, iar în Dobrogea Hârșova, Vicina și Enisala. Prin această formulare era subliniată şi independenţa ţării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat[73]. La 17 februarie 1411, Musa era proclamat sultan la Edirne (Adrianopol).[31]. [84], În ceea ce privește taxele și judecățile, Țara Românească a avut parte de sisteme ambulante ale fiscului și magistraturii. Zimmerman, Urkundenbuch, III, p. 127 - 128, E. Kaluźniacki, Dokumenta moldawskie i multanskie y archiwum miasta Lwowa, Bibliografie asupra problemei în Panaitescu, p. 135, n. 34 alcătuită de editorul Gheorghe Lazăr, Cu o singură excepție, când se află după ban, în privilegiul lui Mircea pentru, Claudiu Marian Bunăiașu, Xenia Negrea, Alina Tenescu, Creativity, imaginary, language, Editura: SITECH, Craiova, 2014, p.104, ISBN: 606-11-4381-8, Politica externă a lui Mircea cel Bătrân, Biserica Domnească Sf. În timp ce braşovenii aveau voie să-şi desfacă produsele în partea răsăriteană a ţării, sibienilor le revenea apusul[60]. Pictura a fost refăcută după vechiul model, în secolul al XVIII-lea. Aceasta s-a datorat în parte intensificării schimburilor monetare și a emisiunii mari aflată în circulație,[64] dar mai ales efortului financiar pe care voievodul muntean a trebuit să îl facă în contextul conflictelor cu otomanii.[65]. 1388 - 1390: Kaplai Ianos; 1390 - 1391: Mihai Perényi; 1392: Gerbeni Szemere; 1392 - 1393: Ditrich Bebek. În 1396 Mircea, în calitate de principe creștin vasal regelui maghiar, participă la cruciada anti-otomană inițiată de o parte a capetelor încoronate și o parte a nobilimii occidentale și condusă teoretic de regele maghiar. Chiar şi în cazul unui război între cele două ţări, satele păstorilor români erau protejate de către un boier trimis special[58]. [59], Șerbii erau agricultorii datori să muncească pe moșia pe care se aflau, pentru boier. 1388 - 1390: Kaplai Ianos; 1390 - 1391: Mihai Perényi; 1392: Gerbeni Szemere; 1392 - 1393: Ditrich Bebek. Granițele Valahiei s-au schimbat deseori până la mijlocul secolului al XVI-lea, însă în timpul domniei lui Mircea Țara Românească a ajuns la întinderea teritorială maximă din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud și de la Porțile de Fier în vest până la Marea Neagră în est. Singura condiţie impusă era ca domnul să aibă dreptul de a cumpăra primul, pentru nevoile curţii. Stema dinastică a lui Mircea, regăsită pe monedele sale, prezintă un scut francez despicat cu primul câmp fasciat în 8 piese iar al doilea plin. Paralel cu producția internă de cereale (grâu, mei, ovăz, orz) și legume, care erau pentru consumul intern sau mergeau la export peste Dunăre, Țara Românească importa din Ardeal importante cantități din aceste produse. Paharnicul, numit iniţial picernic, varsă de băut domnitorului. Doamna Mara a murit înainte de 1427, însă la 22 iunie 1418 încă mai era în viaţă. Economia țării este întărită prin măsuri privind sistemul de impozite și taxe, prin emiterea de monedă în cantități suficiente și cu valori potrivite, precum și prin stimularea schimburilor comerciale cu țările vecine cu care încheie tratate și privilegii în acest sens. În lumina acestei corecturi, istoricul precizează că în acele vremuri vămile se plăteau mai ales în târguri. [43] Granițele aproximative au fost stabilite de către P. P. Panaitescu[45] astfel: în vest Prutul, în nord pădurile basarabene (lăsând astfel lagunele în stăpânirea lui Mircea), în est Marea Neagră (până undeva în zona limanelor Sasic ori Șagani - Albei). Deosebit de activitatea comercială efectuată pe mare, economia locală se baza pe bogăţia oilor şi a peştelui[43]. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparţinea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităţilor administraţia era asigurată de către dregători locali şi trimişi domneşti. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de „exarh al plaiurilor”, având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal. La inițiativa împăratului roman Sigismund de Luxemburg, în 1414 a fost convocat un conciliu religios la Konstanz, (în Germania), care avea un triplu scop: eradicarea „ereziei” husite, aplanarea schismei papale dintre Roma și Avignon, precum și unirea Bisericilor Catolică și Ortodoxă. Logofătul ţine socotelile domniei, scrie hrisoavele mai importante şi pune pecetea pe toate acestea. În ţară, tranzacţiile se făceau însă preponderent în natură. Astfel, pe lângă boieri, ţăranii liberi sau şerbi, obligaţia oastei revenea şi târgoveţilor şi satelor mănăstireşti. În primul rând observă că Hasdeu a tradus greşit cuvântul slavon краи prin graniţă în loc de margine. Se înființează noi surse de venit în urma deschiderii minelor de aramă, în timp ce producțiile de cereale, animale și sare cresc. Apărarea era asigurată printr-un sistem de cetăți care aparțineau domniei. Însă, după plecarea oștii turcești, în anul următor, Mircea reușește să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei.[46][47]. Se pare că Mircea a avut un frate mai mic, jupan Staico, menţionat într-un singur document de danie al domnitorului pentru mănăstirea Snagov. Administraţia este organizată centralizat, punându-se accentul pe sfatul boieresc alcătuit în principal din dregătorii curţii. Mircea capătă coroana mare din secolul al XVI-lea, similară cu cea a lui Neagoe, însă Mihail rămâne cu coroana veche. Sigiliul aflat pe tratatul încheiat în 1390 între Mircea cel Bătrân și regele polon Vladislav al II-lea prezintă ca stemă a Țării Românești un scut francez vechi mobilat cu o acvilă având capul conturnat și aripile strânse, însoțită la stânga sa de o cruce, o stea în șase colțuri și o semilună „crai nou”. În Dobrogea, titlul chefalia avea sensul de cârmuitor de oraş. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Cea mai importantă ctitorie a lui Mircea este mănăstirea de la Cozia, ce poartă hramul Sfânta Treime. Din Ardeal se importau produse industriale, în special arme, și erau aduși meșteri specializați (arhitecți, zidari, meșteri de sulinare și heleștee etc.). La acestea se mai adaugă biserica de la Brădet şi prin tradiţie cele de la Scorei şi Răşinari. Coman Marian, Putere și teritoriu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: „unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”[98]. În timpul lui Mircea s-au succedat următorii episcopi: Francisc (1390), George (1394), Andrei (1396), Francisc (1399), George din Peč (1402), necunoscuți (1402 - 1418) și Ioan de Antiquavilla (1418) la Argeș și Lucas Ianuis (1390), Francisc de Minerva (1394), Nicolae Demetrii (1399) și Iacob de Canallis (1412) la Severin. De această dată domnul are dreptul de a cumpăra primul chiar și de la negustorii care sunt doar în trecere prin Târgoviște, vama din acest oraș este precizată (tricesima, adică una din treizeci), sunt menționate mărfurile aduse și se interzice exportul argintului. Prestaţiile datorate domniei constau în principal din transporturi, călăuze pentru îndrumarea şi paza convoaielor domneşti, cositul fânului, tăiatul lemnelor, lucrul la întreţinerea şi repararea cetăţilor, paza la graniţă, prinderea vânatului etc. În ceea ce privește armamentul din vremea lui Mircea cel Bătrân, preponderente erau arcurile cu săgeți și, în mai mică măsură, săbiile. Domnul era apărătorul supușilor săi (comandantul oștilor, împărțitorul suprem de dreptate) și cel spiritual al țării, ca și ctitor de lăcașe pentru înălțarea de slujbe. Aceştia erau datori să execute munci grele ori speciale (scoaterea sării din mină etc.) Ultima editare a paginii a fost efectuată la 8 decembrie 2020, ora 10:16. El găsește Țara Românească în plin proces de dezvoltare datorită politicilor înțelepte promovate de înaintașii săi și va continua consolidarea economiei, Armatei, Administrației și Bisericii. În schimb Țara Românească exporta mai mult produse agricole. Între călăreți se deosebea ceata cavalerilor în armuri, existentă încă de pe vremea lui Radu I,[92] când tatăl lui Mircea avusese la dispoziție 10.000 de cavaleri îmbrăcați în platoșe și zale fabricate la Veneția. Va rămâne sub stăpânirea Țării Românești până în timpul lui Mihail I, când, pe 7 iunie 1419, în urma numeroaselor proteste ale brașovenilor împotriva castelanilor munteni, cetatea este luată înapoi de regele ungar. cit., p. 95, n. 1 (lista a fost alcătuită de editorul Gheorghe Lazăr). De asemenea, se înmulţeşte numărul funcţionarilor însărcinaţi cu adunarea impozitelor şi judecarea pricinilor şi le sunt stabilite clar jurisdicţia precum şi datele pentru strângerea dărilor. Graniţele aproximative au fost stabilite de către P. P. Panaitescu[37] astfel: în vest Prutul, în nord pădurile basarabene (lăsând astfel lagunele în stăpânirea lui Mircea), în est Marea Neagră (până undeva în zona limanelor Sasic ori Şagani - Albei). Doamna Calinichia este, în opinia lui Nicolae Iorga, o prinţesă bizantină, pentru că numele e… Din 1403 datează cel mai vechi sigiliu muntenesc păstrat care prezintă așa numita „Nova plantatio”. Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și cu regii/țarii din sudul Dunării. Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînoieşte în 1410 tratatul cu Polonia. Iară mai înainte au fost având ţările amândouă pricină, că Ţara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit aşa”. Moneda Țării Românești era ducatul de argint. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica au repaussé şi redă scena răstignirii Mântuitorului. Dacă lui Nicodim îi răspunde din postura unui învăţat mai luminat, cu Antim tratează chestiunile pe picior de egalitate frăţească. [105] Aceasta înseamnă mai multă precizie, simplificare și prezența mai multor elemente juridice față de corespondentele sârbe sau bulgare.[106]. Prima mențiune a unei dregătorii (vornicia) în Țara Românească datează din 4 septembrie 1389. Cum Mircea şi-a întins stăpânirea către părţile tătăreşti abia în 1404, istoricul concluzionează că graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească în vremea domnitorului muntean a rămas aceeaşi: pe Milcov. Colegiul National "Mircea cel Bătrân" Râmnicu-Vâlcea, Str. Întrucât în Ţara Românească nu se obişnuia numerotarea domnilor, ca în occident, Mircea a primit acest nume pentru a fi deosebit de Mircea Ciobanul care a domnit în secolul al XVI-lea[3]. Înspre Moldova exista cetatea Crăciuna, înspre Ardeal cetatea Dâmboviţei şi cea de la Căpăţâneni, iar pe Dunăre Licostomo, Dârstor, Giurgiu, Turnu, şi Severin. Întâiul episcop catolic a fost italianul Nicolae Antonii. În privința graniței dintre Moldova și Țara Românească (sectorul dintre Carpați și Prut) au existat două teorii de-a lungul timpului. Aceştia erau datori domnitorului cu serviciul militar şi erau puşi în dregătorii. Este de menționat că Mihail, voievodul coregent, avea o „casă” separată. Există o singură menţiune documentară a acestei stăpâniri, datând din 23 ianuarie 1399[33][34]. Grămăticii erau puțini, astfel că trebuiau să își urmeze domnul oriunde se ducea acesta, căci ei cunoșteau formulele juridice consacrate. Nicolae din Argeş. Totodată, aici se regăseau și negustorii localnici. Potrivit cronicilor, Dan ar fi fost fiul lui Radu I și al Doamnei Ana, iar Mircea și fratele său Staicu, fiii născuți de a doua soție a lui Radu, pe nume Calinichia. Ferecătura Tetraevanghelului este realizată în tehnica au repaussé și redă scena răstignirii Mântuitorului. Prestațiile datorate domniei constau în principal din transporturi, călăuze pentru îndrumarea și paza convoaielor domnești, cositul fânului, tăiatul lemnelor, lucrul la întreținerea și repararea cetăților, paza la graniță, prinderea vânatului etc. Aceasta i-a fost acordată de către regele Sigismund fie după lupta de la Nicopole, fie în preajma lui 1398. Ca operă arhitecturală, din vremea lui Mircea datează numai biserica cea mare de la Cozia. El coordonează activitatea grămăticilor. Arama sau obiectele realizate din aceasta erau exportate în Ardeal şi alte zone (spre exemplu, cetatea Caffa a cumpărat trei clopote de aramă în 1419). În vremea lui Mircea, cavalerii români sunt pomeniți cu ocazia unui turnir în Ungaria, la Buda (1412). Globnicii și judecătorii treceau prin localitățile fără scuteli (așadar unde aveau jurisdicție) la anumite date. Costumele sunt mai puţin detaliate, iar de data aceasta Mircea poartă acvila bicefală pe genunchii pantalonilor. Acest fapt a adus cu sine și o întărire a autorității sale, exprimată în titulatura pompoasă (care încludea și titlul de despot „al țărilor lui Dobrotici”) și în reprezentarea numismatică.Podunavia din titlurile lui Mircea cel Bătrân era Timocul din Serbia de astăzi. Pe fiecare dintre acestea pe lângă legenda obişnuită, era trecută câte o literă, pentru a putea identifica meşterul monetar care le-a bătut. Pe plan intern, domnitorul s-a dovedit un bun gospodar, prin măsurile economice înțelepte pe care le-a luat, și un adevărat creștin, lăsând în urma sa mai multe locașe de cult. Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenţie largă a specialiştilor în istorie şi disciplinele conexe, elaborându-se un important număr de lucrări în acest sens. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite şi se pare că reactivează această obligaţie pentru ohabele create de domnii anteriori. Tot în aceasta sunt enumerate şi oraşele moldo-valahe cu importante comunităţi catolice: Kylo (Chilia), Sorscha (Suceava), Mencz (Neamţ), Jessmarkt (Iaşi), Molda (Baia), Langnaw (Câmpulung), Ergx (Argeş? Astfel, puterea domnului în ţară era destul de mare, căci el controla toate centrele importante şi nu boierii sau mănăstirile[76]. Statuetă din metal (aliaj de plumb și zinc protejat de o peliculă de aramă și cositor). Iară mai înainte au fost având țările amândouă pricină, că Țara Românească vrea să fie hotarul său până în apa Trotușului, iar moldovenii nu-i lasă, până au vrut Dumnezeu de s-au tocmit așa”. Mihail, asociat la domnie în 1408, moare în 1420. În timpul lui Mircea, în documente sunt pomenite minim șase și maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderență sub influență bulgară. Vămile erau plătite de către negustori numai în cazul mărfurilor exportate (adică cele cu care plecau în Ardeal). Domnitorul muntean a stabilit o alianţă cu voievodul Petru Muşatin al Moldovei încă din 1389[19]. Chipul domnitorului a figurat şi pe stema judeţului Durostor, în perioada interbelică, ca simbol al stăpânirii sale pe acel teritoriu. Pentru a contracara o eventuală campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reînnoiește în 1410 tratatul cu Polonia. Prima dintre ele considera că ţinutul Putnei a aparţinut Munteniei, în timp ce a doua, larg acceptată de către istorici în ziua de azi[35], considera că încă din timpul lui Mircea graniţa se afla pe Milcov şi Siret. De asemenea, la înnoirea tratatului cu Polonia, în 1411, Mircea folosește atât sigiliul de stat, cât și pe cel mic.[112]. În cronica lui Ulrich von Richental (copia de la Aulendorf, din 1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Din Ardeal se importau produse industriale, în special arme, şi erau aduşi meşteri specializaţi (arhitecţi, zidari, meşteri de sulinare şi heleştee etc.). Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „Umbra lui Mircea. A trăit până pe la 1401, după care în scaunul argeşean i-a urmat Teodor. Din această oaste făceau parte categorii precum plăieşi, datori a apăra trecerea peste munţi, şi opăcinaşii, care aveau obligaţia de a furniza vâslaşi[81]. Praful de puşcă se fabrica folosind salitră importată din Transilvania. Amlaşul este şi el bine delimitat în două acte din 1366 şi 1383. Ducaţii de tipul al II-lea au pe avers stema dinastică a lui Mircea, timbrată cu un coif peste care se află stema ţării, iar pe revers reprezentarea lui Mircea în costum bizantin, cu lancea în mâna dreaptă şi globul crucifer în mâna stângă. Mai mult, o interpolare ulterioară cronicii lui Ureche arată că în 1475 „aducând şi pre ai săi boieri şi oameni de cinste de au vorovit şi au tocmit, de au despărţit din Milcovul cel Mare, o parte de pârâu ce vine pre lângă Odobeşti şi trece de dă în apa Putnei şi până astăzi este hotarul ţării Moldovei şi al Ţării Româneşti acel pârâu ce se desparte din Milcovul cel Mare. În domeniul olăritului, se remarcă vasele având litere sau propoziții incizate în pasta moale (de exemplu pe o strachină smălțuită de la curtea domnească scrie „[Io]an a scris în luna martie 8 zile”), și cahlele de sobă având reprezentați cavaleri în zale, descoperite la Târgoviște. [109] Pe monedele emise în această perioadă acvila cruciată este plasată pe post de cimier, deasupra unui coif care timbrează stema dinastică a lui Mircea. Spătarul, pe lângă faptul că poartă sabia domnească la ospeţe şi ceremonii, este şi şeful oastei în timpul războiului. Asupra originii acesteia din urmă există mai multe păreri între istorici. Aceştia aveau dreptul să-şi schimbe stăpânul, nefiind legaţi de glie[52]. The Mircea cel Bătrân Naval Academy (Romanian language: Academia Navală "Mircea cel Bătrân" ) is a higher education institution based in the Black Sea port of Constanţa that trains officers for the Romanian Naval Forces, as well as maritime officers and engineers for the merchant marine. O categorie aparte a proprietarilor de pământ erau mănăstirile. Carol I, nr. [78], Este de menționat faptul că Mircea interzice prin dispozițiile sale să fie luate despăgubiri de la compatrioții negustorilor datori, precum era obiceiul în evul mediu.[79]. Orașele aveau o autonomie pronunțată: domnul era stăpânul moșiei pe care se aflau acestea, însă contra unei dări speciale acorda libertatea organizării de iarmaroace, de cultivare a pământului etc. 625th Anniversary of Mircea cel Bătrân (Mircea the Elder)’s Ascension to the Throne of Wallachia. Pieile de vite, brânzeturile, ceara şi mierea de albine erau exportate în cantităţi însemnate. Au existat cu certitudine comunități catolice pe teritoriul Țării Românești încă de la începutul secolului al XIV-lea, în orașele în care se aflau sași veniți din Ardeal (în special Câmpulung, Argeș, Târgoviște și Severin). A trăit până pe la 1401, după care în scaunul argeșean i-a urmat Teodor. Doamna Calinichia este una și aceeași persoană cu doamna Ana, schimbându-și numele în momentul călugăririi. De la aceştia din urmă Ţara Românească importa mărfurile orientale (stofe scumpe, mirodenii, parfumuri etc.) Mircea cel Bătrân, omagiat în anul Centenarului. Potrivit lui Chalkokondyl, pavezele (scuturile) românilor erau asemnănătoare cu cele ale tătarilor[86], probabil din lemn acoperit cu piele[87]. [86] Acest lucru se va schimba peste veacuri, când la cârma țării vor ajunge și boieri ori vlăstare înstărite. În contextul acestor schimburi se remarcă existența privilegiilor comerciale amănunțite. Simbolul se va regăsi apoi la toți Cantacuzinii. Referitor la pasajele din Grigore Ureche, precizează că acesta a scris în secolul al XVII-lea, în vreme ce letopiseţele slavone contemporane nu pomenesc nimic despre luarea ţinutului din jurul Crăciunei, ci numai a cetăţii înseşi. Astfel, puterea domnului în țară era destul de mare, căci el controla toate centrele importante și nu boierii sau mănăstirile. Deşi nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menţionează: „unde şi prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Ţara Românească”[90]. În 1409 Mircea acordă un nou privilegiu[68] prin care condiţiile se schimbă întrucâtva. Amlașul este și el bine delimitat în două acte din 1366 și 1383. Prima menţiune a unei dregătorii (vornicia) în Ţara Românească datează din 4 septembrie 1389. Principalul drum comercial al vremii era cel dintre Bran şi Brăila, pe ruta Târgovişte - Târgşor - Gherghiţa - Valea Ialomiţei - Oraşul de Floci. Țara era împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în vremea lui Mircea județi. Hasdeu). Ţara era împărţită pe judeţe, conduse de către căpitani numiţi în vremea lui Mircea judeţi. Sfetnicii domnești dețineau cele mai importante poziții în administrație. Oraşele se aflau în proprietatea domniei, care le administra prin intermediul unui vornic domnesc, un pristav pentru iarmaroace, un birar şi un folnog[48]. [19], Mircea urcă pe tron după moartea fratelui său Dan, petrecută la 23 septembrie 1386. [80] Prin această formulare era subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun alt rege sau împărat. Trebuie spus că Mircea a ctitorit ridicarea unei noi mănăstiri, pe locul dăruit de boierul Nan Udobă, pentru a înlocui vechea Cozie, ridicată probabil în vremea lui Radu I[88] şi aflată la cca. Mircea cel Bătrân a fost domnul Țării Românești între 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 (sau mai 1395) și între ianuarie 1397 - 31 ianuarie 1418. Alte taxe mai erau dijma de produse (a oilor, a porcilor, a găleţilor de grâne, a vinului, din ceară şi miere, a coşurilor de fructe, a laptelui şi a peştelui, a fânului etc.). Acesta este considerat cel mai vechi manuscris miniat din Țara Românească. În 1435, boierul moldovean Petre Hudici stăpâneşte seliştea Lumineni pe Milcov. ), Alexandru Aldea (m. Şerbii erau agricultorii datori să muncească pe moşia pe care se aflau, pentru boier. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu doamna Calinichia. O mănăstire catolică, purtând hramul Sf. Mircea cel Bătrân a încetat din viață la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 februarie același an. În continuare prezintă câteva documente moldovenești care indicau stăpânirea moldovenească în acele ținuturi încă din vremea lui Alexandru cel Bun. Alături de aceste produse, în Ţara Românească se mai produceau cantităţi însemnate de vin şi fructe, livezile de nuci şi alţi pomi fiind des pomenit în actele de proprietate. un kilometru depărtare, la piciorul muntelui Cozia, în locul strâmt unde se curma valea Oltului. La aceste produse naturale se mai adăugau obiectele de tezaur, de obicei din materiale preţioase. Mai mult, el a luat parte la lupta pentru tronul imperiului otoman și l-a ajutat, prin sprijin militar, pe Musa Celebi (fiul lui Baiazid I) să devină sultan (pentru o perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (în 1416 pe Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din). Vama era plătită în bani sau în natură, iar boierii garantau cu averea lor că acest lucru se întâmpla cu stricteţe. În lumina ultimelor cercetări, nu mai poate fi vorba despre o identitate între acest port şi Chilia, ci despre o aşezare individuală, aflată în preajma Vâlcovului şi a Peripravei[35]. Date inedite despre marele voievod . Sub stăpânirea voievodului muntean (intitulat în acte despot al ţării lui Dobrotici)[42], comerţul dobrogean va cunoaşte prosperitatea economică, dovadă fiind numeroasele tezaure monetare aparţinând lui Mircea ori lui Petru Muşatin, găsite la Niculiţel, Enisala şi Ecrene[40]. Între 1399 şi 1410 Mircea cel Bătrân a mai stăpânit în Ardeal şi cetatea Bologa. Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulţi ostaşi, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea „numai singură oastea s-o facă domniei mele”[79]. În Dobrogea, titlul chefalia avea sensul de cârmuitor de oraș. Titlurile purtate de Mircea cel Bătrân conțin și Podunavia: „ Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia..." Localizarea Podunaviei în zona Timocului a fost susținută și în lucrări recente[37] [38] Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenție largă a specialiștilor în istorie și disciplinele conexe, elaborându-se un important număr de lucrări în acest sens. Radu I a avut doi fii: pe Dan, mai mare, cu doamna Ana şi pe Mircea, cu doamna Calinichia. Cu toate acestea, Sigismund de Luxemburg, ca senior, îşi păstra toate prerogativele stăpânirii pe teritoriul ducatului făgărăşean. La acestea se pot adăuga numeroase documente din aceeași perioadă care indică precis stăpânirea Moldovei asupra ținutului Putnei. Însă, după plecarea oştii turceşti, în anul următor, Mircea reuşeşte să cucerească toată Dobrogea, cu cetatea Silistrei[38][39]. Ei mai puteau opta ca destinație finală pentru portul Orașului de Floci. Alte mănăstiri din Țara Românească ce ființau în vremea lui Mircea erau cele ale starețului Nicodim, Vodița și Tismana, mai apoi Cotmeana în județul Argeș, ridicată de Mircea în 1389, Snagov, atestată în 1408 — însă cea veche, nu cea care se mai vede și astăzi și care a fost ridicată de Neagoe Basarab — Glavacioc, care fusese dăruită cu două sate în Teleorman și Strugalea, neidentificată încă în teren, ctitorie a boierilor Baldovin logofătul, jupân Șerban, Radul al lui Stan și jupân Gal. Primele erau conduse de juzi (corespunzători Richterilor transilvăneni), iar cele din urmă de către pârcălabi. Armele erau procurate în principal de la saşii din Ardeal, dar erau lucrate şi în Ţara Românească din materie primă adusă tot de peste munţi.

Bad Segeberg Und Umgebung, Unikat Graz Vpn, Nahtlinien 6 Buchstaben, Astra Satellit Position, Schwarzes Moor Kiosk, Strava Kosten 2020, Restaurant Hemmi Churwalden, 5 Sgb V Dejure, Ph Wien Aufnahmetest 2020, Neue Presse Coburg Trauer, Zoo Basel Fütterungen,